Povestea cristalelor care vorbesc

„Craniile de cristal s-au activat!“ Vestea a înconjurat planeta şi a şocat nu numai lumea ştiinţifică internaţională, ci şi pe cei care ştiu cât de cât despre ce e vorba. Ce se întâmplă de fapt? De ce tocmai acum? Ce reprezintă fluxul de protoni pe care craniile îl emit? Oare comunică între ele? De ce? Cercetătorii se bat să afle cauza fenomenului. Deocamdată însă nu sunt în măsură decât să constate fenomenele fizice care au loc şi să facă presupuneri. Toţi sunt însă de părere că răspunsul nu se va lăsă prea mult aşteptat…Ce sunt „craniile de cristal“? Obiecte de cult, instrumente ezoterice, arhive străvechi sau, pur şi simplu, obiecte de decor? Părerile oamenilor de ştiinţă sunt împărţite. Până una alta craniile de cristal sunt evident, bucăţi mai mari sau mai mici de diferite tipuri de rocă de cristal, care aşa după cum arată şi numele lor, au fost sculptate în formă de craniu uman. Cert este că tehnica folosită pentru realizarea lor, moment care se pierde în negura timpului de dinainte de perioada civilizaţiei aztece, nu poate să fie reprodusă nici astăzi, în nici unul din cele mai avansate şi sofisticate laboratoare ştiinţifice din lume. Un motiv în plus ca să stârnească cel puţin uimire, dacă nu chiar teamă la gândul că civilizaţiile străvechi, considerate de noi destul de rudimentare, au fost în măsură să creeze un obiect atât de perfect, încât nici cel mai sofisticat microscop actual nu este capabil să detecteze urmele lucrăturii/sculptării lui.De ce cristal?Faptul că aceste cranii sunt de cristal, rocă cu vechi, profunde şi recunoscute proprietăţi ezoterice a ascuns vreme îndelungată adevărata menire a acestora. Şi asta pentru că s-a descoperit că de fapt, aceste cranii de cristal, ca orice tip de cristal de altfel, stochează informaţia ca un… calculator. Cu cât calitatea cristalului este mai ridicată, cu atât proprietăţile lui de a stoca informaţii sunt mai mari. Dar acestea nu se rezumă doar la atât.De unde şi până unde?Cristalele de cuarţ au proprietăţi piezoelectrice, se polarizează adică, respectiv produce descărcări electrice sub acţiunea diferiţilor factori mecanici şi se deformează expuse într-un câmp electric. De aceea, cuarţul este folosit şi astăzi în informatică şi electronică. Particulele de cristal au şi capacitatea de a emite fotoni, motiv pentru care intră în componenţa laserelor. Structura internă a cristalelor de stâncă are şi puncte comune cu ADN-ul uman, care el însuşi conţine particule de cristal, care emit fotoni în banda de lumină vizibilă şi care mai conţin şi codul de bază necesar pentru apariţia vieţii.„Obiectul acesta blestemat, pur si simplu, nici nu ar trebui să existe!“, a exclamat, unul din cristalografii de la Hewlett-Packard, citat de presa vremii.Legături intimeToate craniile de cristal cunoscute şi studiate deja de oameni de ştiinţă prestigioşi s-a dovedit că emit unde susceptibile de a purta informaţii sub formă de protoni. Toate dispun de un câmp electromagnetic propriu şi emit unde asemănătoare undelor radio. Cu toate astea, câmpul de energie şi pulsaţiile pe care le emit diferă în funcţie de fiecare craniu în parte. Nu se ştie încă de ce dar s-a dovedit că aceste pulsaţii pot să intre în relaţie cu celulele creierului uman şi în special cu hipotalamusul şi să realizeze un schimb de informaţii cu zona conştientă a spiritului uman şi chiar să se racordeze la ADN-ul omului.„Imposibil de real“La sfârşitul anului 1970, craniul din cristalul cel mai pur, care reproduce perfect craniul uman (denumit Mitchell-Hedges - n.n.), a fost dus pentru prima oară pentru analize ştiinţifice extinse la firma Hewlett-Packard din Santa Clara, California. Şi asta pentru că renumita firmă de calculatoare avea, şi are şi astăzi, unul dintre cele mai sofisticate laboratoare de cercetare a cristalului din lume. Concluzia cercetătorilor a fost că „acest craniu de cristal este realmente imposibil de reprodus“. Testele au mai dezvăluit şi faptul că acesta are un mecanism interior de prisme şi lentile extrem de complicat, care refractă şi reflectă lumina proiectată asupra lui în diferite feluri. Acest sistem de „lentile“ este dovada unei competenţe tehnice greu de realizat, chiar şi în zilele noastre, darămite în 1924 când a fost descoperit, sau cu mult înainte de perioada domniei incaşilor, după cum spun legendele. Proiectând, de exemplu, lumină polarizată asupra craniului, în timp ce se afla într-o soluţie de benzil-alcool, s-a descoperit că la realizarea lui nu s-a ţinut seama de axa naturală a cristalului, fapt care ar fi trebuit să îl sfărâme. Ori, nu s-a întâmplat asta! În plus, indiferent la ce temperatură supuneau cercetătorii Craniul Mitchell-Hedges, acesta rămânea întotdeauna la 21,1° Celsius.Depozit de imagini şi informaţiiCraniile de cristal au abilitatea de a-şi schimba culoarea şi de a proiecta imagini holografice chiar în interiorul craniului, imagini care pot să fie văzute de oricine, cu ochiul liber. Ele au capacitatea de a stoca/înmagazina informaţii sub formă de memorie holografică, după înregistrarea volumetrică a datelor în trei dimensiuni şi au şi o capacitate extrem de ridicată, ca volum şi viteză, de a transmite informaţiile. Aşa se explică, susţin oamenii de ştiinţă vindecările miraculoase ale celor care au venit în contact cu aceste cranii, dar asta este o altă poveste.LegendaPotrivit legendelor mayaşe, craniile de cristal sunt calculatoare străvechi, dar şi dispozitive de comunicaţie. Ele conţin informaţii şi înregistrări importante despre originile şi destinul omenirii, cât şi despre felul în care Terra este legată de alte corpuri cereşti din univers, conform unei scheme energetice naturale universale „ca pânza de mama păianjen“ cum spun amerindienii. Denumite de popoarele Americii Centrale, unde au şi fost descoperite, „craniile care vorbesc sau care cântă” ele au fost sculptate în pietrele piramidelor toltece având un trup de şarpe. Templul craniilor de cristal este cunoscut la Chichen Itza, de exemplu, drept templul „cunoaşterii“. În graiul maya denumirea dată cristalului înseamnă şi lumină şi cunoaştere, iar mayaşii cred că existenţa lui este legată de cea a zeului creaţiei, Hunab Ku. Potrivit descendenţilor actuali ai popoarelor amerindiene, la „începuturi au existat 12 lumi care cunoşteau viaţa sub formă umană, iar Terra era considerată pe vremea aceea „planeta copiilor”. De aceea, celelalte 11 lumi şi-au adunat cunoştinţele într-un soi de calculatoare holografice sub forma craniilor de cristal şi le-au adus pe Terra pentru a le împărtăşi oamenilor cunoştinţele lor. Cu ajutorul acestora de altfel, spun legendele străvechi, omenirea a reuşit să construiască până în prezent patru mari civilizaţii: Lemuria, Mu, Mieyhun şi Atlantida. Craniile au fost păstrate de-a lungul veacurilor în piramida Arcei, pe care au păzit-o cu străşnicie mai multe civilizaţii: iniţial olmecii, apoi mayaşii şi, în final, aztecii. Se spune că ultimii nu le-au folosit însă corect şi le-au risipit odată cu venirea conchistadorilor. Mesajul craniilor de cristal a rămas însă neştirbit.Protonii vorbescDintre toate craniile de cristal cunoscute, cercetătorii au descoperit că a devenit deosebit de activ Craniul de cristal de la Paris, care emite protoni într-o veselie, după prototipul activităţii cerebrale umane. Se pare că el comunică deja cel expus la British Museum din Londra, care nu este însă la fel de activ. Cercetătorii nu ştiu încă de ce se trezesc craniile la viaţă. Nu se pot împiedica însă să nu se întrebe dacă nu cumva este vreo legătură între acest fenomen şi apropiata intrare a Terrei în renumita deja „centură fotonică“ din centrul galaxiei noastre, în care şi Terra va pătrunde exact în momentul solstiţiului de iarnă din 2012. (la 21-22 decembrie).